Convorbirea lui Dumnezeu milostiv cu sufletul desăvârşit
Sufletul: Domnul şi Maestrul meu, doresc să vorbesc cu Tine.
Isus: Vorbeşte, căci Eu te ascult în fiecare clipă, copila Mea (93) preaiubită; te aştept întotdeauna. Despre ce vrei să vorbeşti cu Mine?
Sufletul: Doamne, înainte de toate, îmi revărs inima la picioarele Tale, ca o mireasmă de recunoştinţă pentru atâtea haruri şi binefaceri cu care mă copleşeşti fără încetare, şi pe care, chiar dacă aş vrea, n-aş fi în stare să le enumăr. Îmi amintesc doar că n-a existat vreun moment în viaţa mea, în care să nu simt ocrotirea şi bunătatea Ta.
Isus: Îmi sunt plăcute cuvintele tale, iar recunoştinţa îţi deschide noi comori de haruri; dar, copila Mea, poate că n-ar trebui să vorbim în mod aşa de general, ci în amănunt despre cele ce sunt în inima ta; să vorbim cu încredere, sincer, ca două inimi care se iubesc reciproc.
Convorbirea lui Dumnezeu milostiv cu sufletul care năzuieşte spre desăvârşire:
- Isus: Strădaniile tale Îmi sunt plăcute, suflete care năzuieşti spre desăvârşire. Dar de ce te văd atât de des tristă şi descurajată? Spune-mi, copila Mea, ce înseamnă această tristeţe şi care e cauza ei?
- Sfletul: Doamne, cauza tristeţii mele este că, în ciuda hotărârilor mele sincere, recad fără încetare, şi asta în aceleaşi greşeli, dimineaţa iau o hotărâre, seara văd cât m-am îndepărtat de această hotărâre.
- Isus: Vezi, copila Mea, ce eşti prin tine însăţi, iar cauza căderilor tale este că te bazezi prea mult pe tine însăţi şi te spri-jini prea puţin pe Mine. Dar asta să nu te întristeze peste măsu-ră, tu ai de-a face cu Dumnezeul milostivirii, mizeria ta nu va putea să-L istovească, căci Eu n-am limitat ca număr iertarea.
