O mare iubire poate transforma lucrurile mici în lucruri mari, şi numai iubirea dă valoare acţiunilor noastre, şi cu cât iubirea va deveni mai pură, cu atât va avea mai puţin de consumat focul suferinţei în noi, iar suferinţa va înceta să fie pentru noi suferinţă. – Ea va deveni pentru noi o desfătare. Prin harul lui Dumnezeu, am primit acum această dispoziţie a inimii, care face să nu fiu niciodată mai fericită ca atunci când sufăr pentru Isus, pe care-L iubesc cu fiecare bătaie a inimii mele. Într-o zi, simţind o mare suferinţă, mi-am lăsat lucrul pentru a merge la Domnul Isus şi să-l rog să-mi dea tăria Sa. După o foarte scurtă rugăciune, m-am întors la îndatorirea mea, plină de înflăcărare şi de bucurie. Atunci, una dintre surori mi-a spus: ”Trebuie că ai astăzi multe mângâieri, soră, de eşti atât de radioasă. Dumnezeu nu-ţi trimite, cu siguranţă, nicio suferinţă, ci numai mângâieri.” Am răspuns: Vă înşelaţi, soră, căci tocmai atunci când sufăr mai mult, bucuria mea este cea mai mare, iar când sufăr mai puţin, şi bucuria mea este mai mică. Totuşi, acest suflet mi-a dat de înţeles că nu pricepea acest lucru. M-am străduit să-i explic: când suferim mult, avem o mare ocazie să-I arătăm lui Dumnezeu că Îl iubim, iar când suferim puţin, nu avem decât o mică ocazie să-I arătăm iubirea noastră, şi când nu suferim deloc – atunci iubirea noastră nu este nici mare, nici curată. Putem, prin harul lui Dumnezeu, să ajungem ca suferinţa să se schimbe pentru noi în desfătare, căci iubirea este în stare să înfăptuiască astfel de lucruri în sufletele curate.
miercuri, 26 octombrie 2011
Mesajul săptămânii - 302, 303 Jurnalul Sfintei Faustina Kowalska
O Iubire veşnică, doresc ca toate sufletele pe care Tu le-ai creat, să Te cunoască. Aş fi dorit să devin preot, ca să vorbesc neîncetat despre milostivirea Ta sufletelor păcătoase cuprinse de deznădejde. Aş fi dorit să fiu un misionar care să ducă lumina credinţei în ţările sălbatice ca să Te fac cunoscut sufletelor, ca să mor pentru ele, de moarte de martiră, aşa cum Tu ai murit pentru mine şi pentru ele. O, Isuse, ştiu prea bine că pot fi preot, misionar, propovăduitor, că pot să mor de moarte de martiră, prin nimicirea totală şi jertfire de sine din iubire pentru Tine, Isuse, şi pentru sufletele nemuritoare.
O mare iubire poate transforma lucrurile mici în lucruri mari, şi numai iubirea dă valoare acţiunilor noastre, şi cu cât iubirea va deveni mai pură, cu atât va avea mai puţin de consumat focul suferinţei în noi, iar suferinţa va înceta să fie pentru noi suferinţă. – Ea va deveni pentru noi o desfătare. Prin harul lui Dumnezeu, am primit acum această dispoziţie a inimii, care face să nu fiu niciodată mai fericită ca atunci când sufăr pentru Isus, pe care-L iubesc cu fiecare bătaie a inimii mele. Într-o zi, simţind o mare suferinţă, mi-am lăsat lucrul pentru a merge la Domnul Isus şi să-l rog să-mi dea tăria Sa. După o foarte scurtă rugăciune, m-am întors la îndatorirea mea, plină de înflăcărare şi de bucurie. Atunci, una dintre surori mi-a spus: ”Trebuie că ai astăzi multe mângâieri, soră, de eşti atât de radioasă. Dumnezeu nu-ţi trimite, cu siguranţă, nicio suferinţă, ci numai mângâieri.” Am răspuns: Vă înşelaţi, soră, căci tocmai atunci când sufăr mai mult, bucuria mea este cea mai mare, iar când sufăr mai puţin, şi bucuria mea este mai mică. Totuşi, acest suflet mi-a dat de înţeles că nu pricepea acest lucru. M-am străduit să-i explic: când suferim mult, avem o mare ocazie să-I arătăm lui Dumnezeu că Îl iubim, iar când suferim puţin, nu avem decât o mică ocazie să-I arătăm iubirea noastră, şi când nu suferim deloc – atunci iubirea noastră nu este nici mare, nici curată. Putem, prin harul lui Dumnezeu, să ajungem ca suferinţa să se schimbe pentru noi în desfătare, căci iubirea este în stare să înfăptuiască astfel de lucruri în sufletele curate.
O mare iubire poate transforma lucrurile mici în lucruri mari, şi numai iubirea dă valoare acţiunilor noastre, şi cu cât iubirea va deveni mai pură, cu atât va avea mai puţin de consumat focul suferinţei în noi, iar suferinţa va înceta să fie pentru noi suferinţă. – Ea va deveni pentru noi o desfătare. Prin harul lui Dumnezeu, am primit acum această dispoziţie a inimii, care face să nu fiu niciodată mai fericită ca atunci când sufăr pentru Isus, pe care-L iubesc cu fiecare bătaie a inimii mele. Într-o zi, simţind o mare suferinţă, mi-am lăsat lucrul pentru a merge la Domnul Isus şi să-l rog să-mi dea tăria Sa. După o foarte scurtă rugăciune, m-am întors la îndatorirea mea, plină de înflăcărare şi de bucurie. Atunci, una dintre surori mi-a spus: ”Trebuie că ai astăzi multe mângâieri, soră, de eşti atât de radioasă. Dumnezeu nu-ţi trimite, cu siguranţă, nicio suferinţă, ci numai mângâieri.” Am răspuns: Vă înşelaţi, soră, căci tocmai atunci când sufăr mai mult, bucuria mea este cea mai mare, iar când sufăr mai puţin, şi bucuria mea este mai mică. Totuşi, acest suflet mi-a dat de înţeles că nu pricepea acest lucru. M-am străduit să-i explic: când suferim mult, avem o mare ocazie să-I arătăm lui Dumnezeu că Îl iubim, iar când suferim puţin, nu avem decât o mică ocazie să-I arătăm iubirea noastră, şi când nu suferim deloc – atunci iubirea noastră nu este nici mare, nici curată. Putem, prin harul lui Dumnezeu, să ajungem ca suferinţa să se schimbe pentru noi în desfătare, căci iubirea este în stare să înfăptuiască astfel de lucruri în sufletele curate.
miercuri, 19 octombrie 2011
Mesajul săptămânii - 281, 282 Jurnalul Sfintei Faustina Kowalska
Simt că misiunea mea nu se va termina odată cu moartea mea, ci cu ea va începe. O, suflete care vă îndoiţi, voi ridica pentru voi vălurile cerului, ca să vă convingeţi de bunătatea lui Dumnezeu, ca să nu mai răniţi prin neîncredere preadulcea Inimă a lui Isus. Dumnezeu este Iubirea şi Milostivirea.
La un moment dat, Domnul mi-a spus: Inima Mea a fost cuprinsă de o mare milostivire faţă de tine – copila Mea cea mai scumpă – când te-am văzut sfâşiată de marea durere pe care ai îndurat-o, căindu-te de păcatele tale. Văd că iubirea ta este atât de pură şi sinceră, încât îţi dau întâietate între fecioare, tu eşti cinstea şi slava pătimirii Mele. Văd fiecare umilire a sufletului tău, şi nimic nu scapă atenţiei Mele – îi ridic pe cei umili până la tronul Meu, căci aşa vreau Eu.
La un moment dat, Domnul mi-a spus: Inima Mea a fost cuprinsă de o mare milostivire faţă de tine – copila Mea cea mai scumpă – când te-am văzut sfâşiată de marea durere pe care ai îndurat-o, căindu-te de păcatele tale. Văd că iubirea ta este atât de pură şi sinceră, încât îţi dau întâietate între fecioare, tu eşti cinstea şi slava pătimirii Mele. Văd fiecare umilire a sufletului tău, şi nimic nu scapă atenţiei Mele – îi ridic pe cei umili până la tronul Meu, căci aşa vreau Eu.
miercuri, 12 octombrie 2011
Mesajul săptămânii - 286 Jurnalul Sfintei Faustina Kowalska
+ La un moment dat, după o adoraţie făcută pentru patria noastră, o durere mi-a strâns sufletul, şi am început să mă rog aşa: Preamilostive Isuse, prin mijlocirea sfinţilor Tăi, şi mai ales a Preabunei Tale Mame, care Te-a crescut din copilăria Ta, Îţi cer şi Te implor să binecuvântezi patria mea; Isuse, nu privi la păcatele noastre, ci la lacrimile copilaşilor, la foamea şi frigul de care suferă. Isuse, de dragul acestor nevinovaţi, acordă-mi harul pe care Ţi-l cer pentru Patria mea. În momentul acela, L-am văzut pe Isus, cu ochii plini de lacrimi, care mi-a spus: Vezi, fiica Mea, cât Mi-e de milă de ei, să ştii că ei sunt aceia care menţin lumea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)